Crin vs. Ponta pe ascuns

         Am primit un plic inscripţionat Rompetrol cu regulamentul unui concurs în care stătea ascunsă şi urmatoarea scrisorică :

         Domnule consilier am pus la cale împreuna cu Ponta o trântă în formă continuată cu guvernul Boc. Ştiu că vom câştiga. Nu asta e problema mea. Aş dori să i-o trag şi aliatului în acelaşi timp în care avem toate tunurile pe cabinetul celui sus menţionat şi PDL-ului. Dar destul de fin încât să nu îşi dea seama ce i se întâmplă.

         Domnule Rompetrol , la cinci lei şi ceva benzina mersul pe jos e destul de sănătos ceea ce vă doresc şi dumeavoastră.

         Domnule Antonescu , am sesizat din start trei greşeli grave. Unu : trânta cu cabinetul Boc. E o hărmălaie de nedescris acolo, nu aveţi de ce să vă băgaţi. Riscaţi să deveniţi victimă colaterală. Doi : lăsaţi tunurile să doarmă. Când toata lumea e implicată în conflict nu risipeşti muniţia. Trei : evitaţi formulările de genul ,,să i-o trag'' cu trimitere la Ponta, la Gheorghe, sau la orice alt bărbat. Nu cred e nevoie de mai multe cuvinte să vă explic de ce. Puteţi folosi aceaste vorbe din popor totuşi împotriva guvernului referindu-vă la un singur ministru al acestui cabinet. Nu aveţi voie să alegeţi, este presetat. Vă veţi atrage foarte multă simpatie. Dacă puneţi în practică şi postaţi pe internet bineânţeles.

        

         Genul acesta de situaţie în care vă aflaţi este exact acela în care nu vă pot ajuta cu nimic. Soluţia e să staţi pe margine si să vă uitaţi. Maximum de acţiune din partea dumneavoastră este să mişcaţi capul stânga-dreapta pe genul nu-nu-nu. Braţele încrucişate , să se vadă clar că nu va convine. Puteţi adauga sonor în colţul buzelor un încet ţz-ţz-ţz dezaprobator. Pentru o imagine completă puteţi sta picior peste picior la fel ca majoritatea conaţionalilor. Succes!

Aşteptând vremuri nebune ,

al d-vs. 1-Q Sapro

Consilier de bagabonţeală politică

Ponta vs. Geoană

         Alături de un card de reduceri nefolositor am primit câteva rânduri scrise pe o foaie roşie ca sângele. Am tuşit pe ea să se albească. Fără succes. Iată vorbele de pe hârtie :

         Domnule consilier, mie mi-a cam ajuns. M-am săturat să îl aud pe Geoană spunând tot felul de prostii. Cred că i se trage de la jacuzzi-ul lui Vântu. Este un iubitor de moguli. Eşecul PSD din alegeri i se datorează. Intenţionez să îl dau afară din partid. Ce ziceţi? 

         Domnule Ponta, să îl daţi afară este o greşeală. Îl victimizaţi! Important e să îl atrageţi afară. Înafara sediului. Îl invitaţi la SPA-ul partidului, chipurile. O să se înţepe fraierul. Trebuie să recreeaţi o scenă din adolescenţă. Nu a dumneavoastră. A noastră. Să vă explic schema. Trebuie să fiţi patru-cinci. Începeţi o ceartă cu el. Mă că ce ai făcut tu, de ce faci din-astea, te ard sa moară guguia, etc. Dumneavoastra le ziceţi celorlalţi aşa: Bă lasaţi-l mă, lasaţi-l încât să vă audă şi Geoană. Ceva mai încet le ziceţi la derbedeii din partid aşa: arde-l,dăi acum. Prima lovitură o să fie un NV. Restul va fi istorie. Spor la trebă.

P.S. Am un vers pentru o colegă de a d-vs.

Senatoarea PSD Olguţa/De pe net vrea să scoată… şi n-am rimă aici, da nu-i bai. Să i-l tranzmite-ţi.

Din Bucureştiul plin de beculeţe

1-Q Sapro

Consilier de bagabonţeală politică

Ni se trage de la oi

         Toată lumea ştie povestea cu cei trei ciobănei. Dusă din gură-n gură până în urechi la noi a ajuns un pic gălbuie dar se mai înfaptuieşte şi în ziua de astăzi cu succes. Unde suntem mai mult de doi complotăm cu placere pentru ca unul să pice de fraier. Unde sunt colectivităţi mici sau mari se practică acest sport. În toate domeniile. Dacă nu există colectivitate ne taiem singuri craca de sub picioare. Asta e o Miorita tristă. Sunt atat de multe poveşti asemănătoare cu cea din zicerea populară în jurul nostru încât ne vedem nevoiţi să intervenim după. În general cu hă hă hă. Complotiştii nu câştigă nimic material ci doar bucuria de a ţi-o trage ţie. Trebuie să fim foarte atenţi atunci când călcăm pe un preş. Pericolul se dublează atunci când culoarea acestuia este roşie. M-am hotărât să adopt o atitudine antimioriţa. Ne-ar sta bine un pic mai uniţi. Mai stau pe gânduri în privinţa baciului ungurean.

Siguranţa naţională- Varianta electrică.

         Domnule premier, dacă vă e frică să nu păţească ceva siguranţa naţională, renunţaţi la această temere, că s-a ars. Siguranţa bre. Adică s-a pârlit liţa aia din interior. Am certitudinea că afară e vopsit gardu’ şi înauntru e leopardu’. Adică aveţi tablou electric model vechi. Dacă aveaţi modelul nou siguranţa sărea şi doar apasaţi pe buton. Da’ deh, asta e! Ştiu că nu prea sunt bani aşa că vă asist gratuit să o meşteriţi. E nevoie de mâini micuţe şi dexteritate. Cu una dintre cerinţe am rezolvat-o. Deşurubaţi cu grijă siguranţa de la tabloul electric. Dacă e înţepenită aveţi grija să nu o rupeţi. E din ceramică. Un fel de bibelou prost executat. Daţi de-o parte rotundul cu filet care o ţine în tablou şi ce va rămâne în mână este siguranţa. Din păcate nu aveţi şi un desen pentru că nu am ataşat o imagine alăturată. Fonduri puţine, deh! Desfaceţi cele doua căpăcele, cel de la fundul siguranţei respectiv cel de la cap. Scoateţi liţa, veţi observa unde s-a pârlit, apoi o înlocuiţi cu alta de aceeaşi grosime. Nu puneţi de o grosime mai mare că s-ar putea să faceţi tabloul electric varză. Nu stau acum să vă explic de ce deşi nu e mare inginerie. Dar nici mai subţire să nu puneţi că nici aşa nu e bine. După ce aţi ataşat căpăcelele acolo unde trebuie, având grija în prealabil ca liţa să facă contact cu ele, purcedeţi la reânşurubare. Mai încercaţi o data dar de data asta băgaţi siguranţa în rotundul cu filet apoi înşurubaţi acest ansamblu în tablou. Tabloul electric. Ştiu că o să întrebaţi asta şi deja vă răspund: da, este o cârpeală dar mai putem să o ducem linistiti aşa doi ani. Gata. Să vă fie de bine. Să nu vă supăraţi că v-am explicat ca la tâmpiţi dar poate renunţaţi la restrângerea de drepturi (tăierile din salarii,ETC.) şi strângeţi doar stângurile. Promitem să le dăm cu sete.

Al d-vs. 1-Q Sapro

Electric avenue-ul de serviciu

Ceauşescu vs. toată clasa politică

Am ajuns la acasă un pic sictirit din motive impersonale. Am găsit pe masă o cutie cu trabucuri şi un plic timbrat havana. Zic ...bă eşti prost !? Iată conţinutul :

         Tovarase consilier, am vrut să mă retrag dar mă bate gândul să mă întorc. V-am lăsat fără nici o datorie. Toată lumea fura în ziua de azi şi nimeni nu pune mâna să facă treaba. Plâng în fiecare zi de 1 Mai Muncitoresc! Le-am zis clar ce să facă şi ei se ceartă ca nişte proşti. Mi-e teamă că planul pus la cale în decembrie 89' o sa eşueze. Ce să fac?

         Tovaraşe Ceauşescu, harkiri ! Dar nu înainte de a pune la cale o ultimă distracţie. O singură armă veţi folosi iar acţiunea se va numi memento morti mori adica în traducere lejera adu-ţi aminte-n morţii tăi că o sa mori. Să ne reîntoarcem la arma. Veţi folosi o sula din vechea trusă de cizmarie imaginară. Toata lumea ştie că a fost vrajală. Mi-e tare greu să cred ca veţi veni viu, în carne si oase. Vă propun să îi bântuiţi pe cei cu care aveţi pricina cu un singur amendament, sula să fie pe bune. Un pic de poltergaist nu strică. Iată cum veţi proceda: în  momentul când guvernul va veni în faţa parlamentului cu propunerea de modificare bla-bla, hop şi dumneavoastră cu sula în mână. Acţionaţi pe genul vezi, înfigi, retragi obiectul pentru a lasa impresiile să curgă. Luaţi la rând plămânul lui Geoană, unul dintre ochii lui Boc la alegere cu tot cu ochelari, esofagul domnului Năstase, etc. Nu rataţi nici coate, glezne, genunchi, pipote sau scăriţe din urechi. Atacaţi în principiu pe cei care îi cunoaşteţi, bănuiesc că pe majoritatea. Trebuie neapărat să şi cântaţi ceva, ar fi prea banal cu strigate de luptă. Vă propun i-auzi una, i-auzi două...i-auzi 89 . Dacă nu vă ajung cele optzecisinouă de sule înfipte mai cantaţi de câteva ori de la început. Nu repetaţi loviturile. E foarte important. Aveţi dreptul totuşi la o singură excepţie. Pun pariu că în cazul fostului tovaraş, actual ,,domn'' (?) I. Ion veţi văbovi mai mult, gen ştirile de la ora cinci. Acolo voi închide ochii la figurat şi voi spune că aţi plantat panseluţe la propriu. Un lucru draguţ dealtfel. Faceti aşa şi promit să dau de pomana să aveţi pe lumea ailaltă. Pfiuuu ...să nu vă ia pentru foloase necuvenite. Făceţi-o de plăcere. Calea spre paranormal a fost deschisă deja.

Cu absolut dezinteres,

al d-vs. 1-Q Sapro

Consilier de bagabonţeală politică

Joacă şi tu 43 la loto

Nu ştiu alţii cum sunt dar eu cand mă gândesc la anul ’43 îmi curg lacrimile şiroaie. Trăgeam ca nebunu’ cu mitraliera pe front pe-atunci. După iepuri şi alte orătănii. Sa avem ce sa băgăm la ghiozdan că era şi pe atunci o criză mai ceva ca acum. Faza proastă era că dacă nimeream un iepure îl faceam varză după ce băgam un întreg incărcător în el. Il mâncam plin de Metallica. Eram cam pe la unu august în anul mai sus menţionat. Aveam alianţa cu germania nazista când ne-au atacat americanii la Ploieşti. Vroiau să distrugă industria petrolieră românească ce alimenta cu carburant armata lui Hitler, ziceau ei oficial, dar de fapt erau vizate nişte distilerii de alcool de unde mă aprovizionam eu. Nu puteam să îi las să mă lase fără trăscău aşa că i-am troznit. Bine de tot. Am scrijelit pe patul armei patruzecişitrei de bombardiere din cele şaizecişişapte doborâte de ai nostri. Tot şaizecişişapte de ani au trecut până când aţi aflat adevarul. Adică acum când cititi aceste rânduri norocosilor. Le-am dat jos cu praştia că nu mai aveam muniţie. Na! Mi-a fost milă de piloţi, in mintea mea, aşa că le-am gaurit fuselaju’ în  dreptul rezervoarelor şi le-am spart geamurile. Cu boabe de fasole mari cât caisele. Pe-atunci agricultura duduia pe bune nu ca motoarele virtuale ale economiei lu’ Tăriceanu de acum doi-trei ani. Care a fost mai indemânatic dintre piloţi a scăpat. Care nu c’est la guerre Napoleon. Totul pană la alcool. Să vezi ce fugeau americanii in fundul gol pe camp. Nu, nu aveau ei gusturi sexuale ciudate dar dacă scăpau teferi le luam noi combinezoanele. Ba chiar făceam concursuri: câte boabe de fasole le nimerim pe buci. Recordul e al meu. Cât credeti? Patruzecişitrei de boabe cât caisa de mari. Avea pilotul ala, săracu’, curul rosu ca maimuţa si ochii ca broasca. Sarea brazda in urma lui pană in inaltul cerului. Cei de la distilerie, pe care i-am salvat, ne-au ramas recunoscatori pană dimineaţa cand nu mai nimeream gura cu sticla. Dupa aia am tras o fuguţa cu niste nemţi pană în Bucureşti să îi duc la bagaboante. Duceam soldaţi la curve parcă duceam turişti in excursie. Taman pe Calea Victoriei la numărul patruzecişitrei. Cam pe unde e magazinul Muzica acum. Pe atunci se chema Podul Mogoşoaiei şi era un fel de Dorobanţi-ul de acum. Plin de paraşute. Era una Jeni care le sucea minţile definitiv şi le lua marcile. Toate. Dar nu definitiv ca aveam şi eu parte acolo. A facut Sergiu Nicolaescu nişte filme despre perioada aia dar destul de fanteziste. Am injurat într-una cand le-am vazut. In anul ’43 s-a votat în parlament legea generală de pensii. Tot demnitari care se credeau mieji erau şi atunci în politică. Ce se mai duceau şi ăia pe la Jeni! Vă zic de legea generală de pensii doar ca să vă provoc un fior rece pe şira spinării. Ei, cam aşa era în război. Pe patruzecişitrei il bifez când sunt matol si vreau sa il pun pe 42. Nu recomand numărul patruzecişipatru. In ’44 a inceput foametea. Numărul nostru este cel norocos. Dacă vei câstiga cu 43 Jeni va fi călare pe tine. Deja zambesti dar nu ti-ai dat seama ca o parte din bani vor ajunge la mine.

Ghid-ul tău,

1-Q Sapro

Surse nesigure ne asigură-Crin Antonescu în tramvai

         Un prieten de-al unui tovarăş, care e combinat cu una din Bucur Obor, îmi zice:

         Frăţică eram în tramvaiul 34, mă duceam la gagica mea,săptămâna trecută, joi. La Piaţa Muncii cine crezi că s-a urcat pe la uşa din spate? Crin Antonescu. Cum mă vezi şi cum te văd. Pac, îi sună telefonu’ omului, eu mă prefac interesat la altceva uitându-mă pe geam afară, dar casc bine urechile. Salut Marko, zice omul…da, sunt la parlament. Ok. Te asigur că aveţi asigurat ce am vorbit. În plus de asta ofer limba franceză în maghiară şi limba engleză în franceză. Fă pasul... Nu cred că putem denumi Bucureştiul bucaresta... Ştiu că e tăiat de râul Dâmboviţa… Partea de nord Buca şi partea de sud Resta. Vorbim. După care sună el pe altcineva. De aici nu am mai auzit că a coborît la Iancului. Acu’ zi şi tu ce crezi.

  

         Ce cred eu? Păi de la Muncii până la Iancului ar fi putut lua metroul sau putea merge pe jos că e aproape. Plm.  

Cabinete de masaj eroic

Întrucât se observă o tendinţă de ardere a grânelor şi de otrăvire a fântânilor deşi nu prea mai vine nimeni pe aici, o nouă idee prinde contur în mediul privat: cabinete de masaj eroic pentru guvernanţi. Acestia îşi pot alege personajul care îi poate masa mental folosind cuvinte şi fapte transpuse în mini scenete din istoria României ce par a fi uitate. Se poate opta şi pentru masaj fizic în ambianţa unor melodii tradiţionale. Ştefan Cel Mare, Mihai Viteazul, Mircea Cel Bătrân, Vlad Ţepeş sunt bucuroşi să dea o mână de ajutor conducatorilor actuali ai ţării. Serviciul poate fi accesat şi on-line sau telefonic unde un profesionist îi poate ghida spre ce filă a istoriei să îşi îndrepte atenţia. Bineînţeles aceasta e varianta mai ieftină unde demnitarul trebuie să facă un efort să citească singur şi să îşi imagineze faptele pline de curaj facute de înaintaşi. Iniţiatorii proiectului garantează un grad de trezire a conştiinţei destul de ridicat după primele şedinţe. Există totuşi un risc: unora dintre politicieni le poate crăpa obrazul, nu de ruşine, ci de la palmele aplicate de personajele istorice care îşi intra foarte bine in rol. Discretia este absolută. Saloanele nou apărute oferă şi sevicii la sediul clientului. Pentru cei cu dare de mână se pot juca scenete din care se pot trage învăţăminte imediate. Cei care au gusturi mai bizare pot fi alergati de o sută-două de ţărani cu furci şi topoare conduşi de Horia , Cloşca şi Crişan. Iancu Jianu zapciul le poate explica de ce a trecut de partea poporului, Baba Novac îşi spune adevarata poveste şi dezvaluie că nu e doar un bulevard asfaltat mult prea des şi cu borduri supraetajate, Paharnicul Ulea argumenteaza inutilitatea achizitiilor de alcool de la interne, şi multe altele. Încă odată mediul privat demonstrează că se miscă mult mai repede, adaptandu-se din mers, în funcţie de cerinţele pieţei. Daţi-mi voie sa închei cu un motto, al unui asemenea cabinet: nu o mai frecati în gol, istoria vă va imortaliza nasol!