vineri, 29 ianuarie 2016

8 motive ca Dragnea o arde aiurea cu boicotul !!!

                   Cand l-am auzit pe Dragnea ca Psd ar putea sa nu participle la viitoarele alegeri locale m-am dus frumos la baie, m-am spalat in urechi si apoi am revazut declaratia. A doua oara am auzit la fel. Deci nu eram eu de vina ci el. Iata 8 motive pentru care nu il cred:

1.         Zaharul si uleiul cred ca a fost deja achizitionat-inscriptionat. Expira data de consum. Nu ca si-ar face ei probleme. Chiar daca mori poti sa votezi. S-a observat asta in cazul judetului pastorit de Nea Mustatea. Asa-i? Asa-i!!! In cazul galetilor e problema daca au inscriptionat an sau data dar e remediabila problema.
2.         Am avea prea multi ,,independenti’’. Saaaaau pur si simplu le e rusine cu numele si vor sa para independenti. Numele partidului. Ca si Oprescu a castigat in Bucuresti ca ,,independent''. Apoi...poveste lunga.
3.         Nu avem noi norocul asta. Pur si simplu nu avem. Ca o mica paranteza :de ion i. nu cred ca mai scapam...
4.         Ar creste adeziunile la Unpr sau Alde fara motiv. Dupa Oprea nu se mai duce nimeni. Nu cred ca le place drumul. Iar la Tariceanu...neah!
5.         Politicienii nu se pot abtine. Astia candideaza si cand nu e campanie. Ponta inca are pe Calea Grivitei un panou cat toate zilele cu ponta presedinte. L-am revazut azi. Panoul. E prea sus. Panoul. ponta nu stiu unde e. J
6.         Dragnea nu face ce vrea el. In fiecare partid poti sa intinzi coarda pana la un punct. Sunt atatia altii care asteapta la cotitura. 
7.         Glume d-astea se fac pana in maxim clasa a -3-a. Gen nu ma mai joc!
8.         Vrea sa ne pacaleasca. In plus. Ca o pedeapsa ceva. Sau pur si simplu a vorbit pe nas. Se mai intampla. 

Pacat ca nu e masina de scris. I-as propune sa scoata foaia si sa o ia de la capat. Cu alte vorbe, cu alt sens, cu ceva cohones...na!


1-Q Sapro
Consilier de declaratii politice bagabontesti

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

De ziua Unirii Principatelor- 5 intrebari

            Urmeaza manifestatii, steaguri, discursuri, declaratii, poze. Pentru asta politicienii s-au pregatit cum se cuvine. Costume impecabile, camasi curate si calcate. Daca as fi jurnalist as intreba insistent pana as obtine un raspuns concret la:
1.    Marcam 157 de ani de la Unirea Moldovei cu Țara Românească. Ce va face Romania daca lucrurile in Republica Moldova vor degenera?
2.    In ce situatie se afla Romania in momentul de fata cu privire la imigranti? (exista un plan cu privire gestionarea unui eventual val ilegal de imigranti? Cati veti acepta sa preluam? De ce? Cine a fost Constantin Brancoveanu si de ce a murit?)
3.    Parlamentarii vor primi o pensie specială, calculată în funcţie de numărul de mandate încheiate, însă în limita a cel mult trei, cuantumul fiind de 0,55% din indemnizaţia de parlamentar. Pentru a beneficia de pensie, ei vor trebui să fi încheiat cel puţin un mandat complet (tradus in ron ar insemna cam asa: un mandat - pensie de aproximativ 1.550 de lei, două mandate -3.100 de lei, trei mandate- 4.600 de lei). Cand vor face parlamentarii legi in favoarea romanilor pe care spun ca ii reprezinta?
4.    De la ce partide si cati membri de partid se afla in structurile guvernului ,,technocrat,, Ciolos?
5.    CNADNR a promis pentru 2016 realizarea a 95 de km de autostrada. In cazul in care nu se vor realiza cine va raspunde si cum?

Daca un demnitar cu putere de decizie citeste aceste randuri se poate simti liber sa raspunda. In caz ca nu e ocupat cu fursecuri si vinut.



Povestea vinului fiert si descoperirea sfeclei de zahar

                        Poveste nu prea populara caci are putine view-uri (poate cu putina distribuire…da asta e alta poveste!)           

            Ehe-hei dragii 1-Q-lui a fost odata demult, tare demult, taman pe vremea cand se potcoveau puricii cu nouazecisinoua de oca de fier la un picior de sareau in inaltul cerului si ziceau ca tot e putin, a fost atunci un om pe care il chema Gheorghe. Omul asta era vrednic tare. Avea de toate in ograda: pui, gaste, capre, curci, bibilici,oi, porci, vaci, cai si cate si mai cate. Gradina de legume si zarzavaturi era o incantare pentru orice privitor si ai fi zis ca acolo muncesc sute de oameni nu un singur om. La marginea gradinii de-a lungul gardului avea tot felul de pomi fructiferi din care indemna drumetii ce mergeau drum lung sa isi ia ce le pofteste inima si-apoi schimba o vorba cu ei la fantana din fata curtii ce avea apa rece si buna. Gheorghe avea cate o vorba buna pentru fiecare. Muncea cat e ziua de lunga pentru sporul casei si nu umbla teleleu prin lume. Despre el s-a spus prima data ca omul sfinteste locul. Avea o gospodarie cum ii sade bine omului harnic dar nu avea cu cine sa imparta aceasta bunastare. Atunci s-a gandit ca a venit vremea sa se insoare. Fara sa stea pe ganduri si-a pus ceva merinde intro traista alaturi de secure si a plecat peste sapte dealuri si-o poteca. Acolo era un sat mare caruia i s-a dus vestea in lume ca avea fete cuminti si fara seaman de frumoase. V-as spune numele satului sa mergeti si voi dar pe vremea aceea inca nu se inventasera nume pentru sate. Doar pentru oameni. Merse Gheorghe cale lunga sa-i ajunga vreme de cateva ceasuri pana a dat de o padure mare si deasa. Cum trecu prin ea odata se facu un luminis in care mirosea tare frumos. Mirosea a prospetime. Nu va speriati. Nimeni nu intindea rufe si nimeni nu povesteste o reclama la detergent, Doamne fereste! Vazu omul nostru ca pe marginea luminisului crestea o planta frumos mirositoare. Rupse cateva frunze si le freca in palme. Duse palmele la nas si realiza ca aceasta era sursa mirosului proaspat. Lua cateva lastare sa-si planteze si el in curte si statu cateva minute sa se gandeasca. Am sa-i zic menta. Gheorghe fu primul om din lume care frecase menta. Avea o senzatie tare placuta din cauza mirosului de menta. Lua cateva imbucaturi de mancare apoi bau putina apa de la un izvor din apropiere. Mai freca un pic menta pe acolo prin luminis si pleca iar la drum. Merse Gheorghe al nostru pana intalni un lac mare de nu-l puteai cuprinde cu ochii. Facu o pluta din niste lemne pe care le taie cu securea. Apoi  lega lemnele cu funie impletita din cojile copacilor. Isi ciopli o vasla si isi lua si o prajina lunga daca adancimea apei nu e prea mare sa se foloseasca de ea. Baga pluta in apa, se sui si el si incepu sa impinga din prajina pana apa se facu mult prea adanca. Apoi trecu la vasla. Dadea cand pe stanga, cand pe dreapta ca sa tina drumu drept. Pe la mijlocul apei vazu o insulita mica pe care era o casuta. Acosta acolo, trase pluta pe mal si batu la usa. Auzi vocea unei batrane care il pofti inauntru. Ii dadu binete. Femeia il intreba ce vant il aduce pe acolo si el ii povesti unde merge si cu ce scop. Ii oferi din merindele lui si o intreba daca vrea un pic de apa proaspata. Femeia vazand ca e om bun ii arata drumul in care trebuia sa mearga si ii mai spuse ca atunci cand va intalni un podet intre doua vai sa nu treaca pe el ci sa coboare in vale si apoi sa urce dealul. Gheorghe ii multumi femeii apoi lasa pluta la apa si vasli pana apa ii permitea sa impinga la prajina. Mai dadu cat mai dadu din prajina pana ajunse la mal. Acolo trase pluta la adapost intr-un desis unde ascunse alaturi vasla si prajina. Isi continua drumul pana ajunse la podetul dintre vai si tare ar mai fi trecut pe el ca asa drumul ar fi fost tare scurt dar isi aduse aminte de vorbele femeii si cobori in valea abrupta destul de repede. Urcusul a fost mult mai dificil caci trebuia sa suie pieptis si nu avea de ce se apuca. Erau numai tufe de zmeura si daca se apuca de ele il intepau. Dar fura si ele bune la ceva ca i se facuse cam foame si merinde nu prea mai avea, apa nici atat.. Asa ca ii tinura si de foame si de sete. Dupa o vreme ajunse la poteca. O trecu si pe aceasta caci satul ce avea fete cuminti si fara seaman de frumoase era peste sapte dealuri si o poteca. Inainte de a ajunge intalni un copilas de cativa anisori care ii zambi. Daca ii zambi el il intreba:
-       Cum te cheama copilas?
-       Scorilo nene, spuse copilasul.
-       Tine minte la mine, spuse Gheorghe, cand va fi sa  iti vina pe lume intaiul nascut, de va fi baiat sa il numesti Decebal, si pleca mai departe.
            Gheorghe se duse la hora din sat care era organizata in acea zi si nu stia incotro sa se uite mai intai. Erau numai fete cuminti si fara seaman de frumoase. Se duse pe la fiecare si le zise o ghicitoare:   Ce e grea da’ nu-i rusine
                Si tine numai cu tine?
     Ce-ti da bucurie mare
     Cand mergi seara la culcare?
                        Cand incepu sa primeasca raspunsuri care mai de care isi schimba un pic parerea despre fetele cuminti dar tot ramasera fara seaman de frumoase. Pana la urma dadu de una care ii spuse sigura pe ea: Munca! Atunci Gheorghe O intreba cum o cheama. Iar ea ii raspunse: Lia. Vorbira ce vorbira si se placura. Au jucat si impreuna la hora. Cand hora din sat se termina merse cu ea la parintii ei si ii intreba daca ii dau fata de nevasta. Parintii fetei se bucurara tare caci despre Gheorghe cel harnic de peste o poteca si sapte dealuri ajunsese vorba si pe la ei. Au facut nunta mare chiar in satul fetelor cuminti si fara seaman de frumoase apoi Gheorghe si Lia plecara la casa lor. Dar nu toate lucrurile sunt frumoase in viata. Niste oameni din satul fetelor cuminti si fara seaman de frumoase ii pusera gand rau lui Gheorghe si se luara dupa ei. Tinerii insuratei se grabeau catre casa lor si au mers ceva mai iute. Ajunsi la podet omul nostu ii spuse sotiei sa coboare in vale apoi sa urce dealul. Iar femeia il asculta. Cand ajunsera sus in deal vazura si oamenii ce le pusera gand rau ca intrasera pe podet. Gheorghe striga la ei sa se intoarca dar ei vroiau sa ii faca de petrecanie cat mai repede si nu il ascultara. Podetul se rupse sub ei si se prapadira. Ajunsi la lac Gheorghe scoase pluta din desis, lua si prajina si vasla. Oprira pe insula sa o prezinte pe sotia lui femeii ce il ajutase. Ii multumi pentru sfatul dat si ii povesti de-a fir-a-par toate ce s-au intamplat. Mancara din merindele pe care Gheorghe si Lia le aveau la ei si baura apa proaspata. Inainte de a pleca femeia batrana il trase deoparte pe Gheorghe si ii spuse:
            -Din prima gresala pe care o va face sotia ta veti avea de invatat.
            Plecara de la casa femeii de pe lac, trecura prin padurea cu luminis si peste cateva ore bune ajunsera acasa. Aici toate bune si frumoase. Gheorghe muncea parca si mai cu spor cat era ziua de lunga iar Lia gatea si facea treburile casei cantand. Cand muncea pe langa casa Gheorghe o auzea si ii placea tare. Seara cand se intorcea de la munca avea pentru ea numai vorbe frumoase. Ii spunea Lia Ciocarlia. Ca asa de frumoasa voce avea. Se iubeau nespus de mult. Veni toamna si Gheorghe facu si vinul. Din care isi lua cate un litru cu el la munca in fiecare zi. Avand de semanat pentru primavara si muncind pana noaptea tarziu s-a intamplat ca Gheorghe sa vina acasa nespus de obosit trei zile la rand. Cum venea, cum pica lat de oboseala. Lia se gandi ca nu o mai iubeste. Se perpeli toata noaptea si nu putu de fel s-adoarma. Se gandi ca vinul e de vina si vru sa-l strice. Asa ca se scula cu noaptea-n cap, lua o oala mare si puse vin pana aproape sa umple oala. Langa curtea casei crestea sfecla. Sfecla nu era cunoscuta ca leguma in acele vremuri. Lia scoase din pamant patru sfecle mari, le taie, apoi le arunca in vin sa-i strice gustul. Gheorghe se trezi si o-ntreba ce face acolo. Ea ii raspunse ca ii strica vinul ca de aia nu o baga el in seama. Gheorghe vru sa ii raspunda dar vinul fiert ii mirosea asa de bine. Isi puse intr-o cana, sulfa in el si-apoi gusta. Vazu ca gustul nu i se stricase ci parca si mai bun era. I-a zis nevestii sa-i arate ce a pus in vin ca il facu mai dulce. Asa ca ea. Lia ii arata sfecla. Era sfecla de zahar pe care el a inceput sa o cultive. Iar vinul fiert in fiecare iarna la gura sobei ei ciocneau. Si de atunci n-a mai trecut o zi din viata lor fara isi spuna in fiecare zi cuvinte dulci si sa-si zambeasca.. Si n-a trecut nici vreme multa pana ce-n casa lor copii veseli chihoteau.  
           



joi, 21 ianuarie 2016

Putin, Obama,refugiatii sirieni si gerul din Romania


                                            (Intamplare fictiva scrisa dimineata pe tarziu)



20 ianuarie 2016. Plictiseala mare in cancelaria prezidentiala din Moscova. Putin se juca putin cu niste documente strategice facute cocolos pe care le lansa catre cosul de gunoi. Avusese foarte mult de mototolit unul dintre soldatii care ii pazeau usa biroului. Micile proiectile rotunde ii dadeau o mare satisfactie lui Vladimir. Se gandea ca sunt rachete nucleare rusesti iar cosul de gunoi era restul lumii. A vazut pe jos un cocolos si si-a adus aminte de Ciolos. Era vesel si s-a gandit la Deveselu. Cand s-a gandit la restul lumii si-a adus aminte de SUA si a pus mana pe telefonul rosu. Avea si unul albastru dar lui ii placea sa sune mai mult de pe cel rosu. Habar n-am de ce. Isi drese vocea in asteptarea preluarii apelului pentru a avea o voce mai grava.
-Alo, salut brother, zise el intr-o engleza stricata. Ce zici, care e treaba? 
Deja o stricase. El vroia sa para grav dar cand colo i-a iesit o voce destul de pitigaiata din cauza pauzei vocale de o ora.
-Hello Vladimir (sau ,, Hell no..’’ nu prea am dat mare atentiei imaginatiei cand mi s-a furisat  asta spre constient)
-Fi atent ce m-am gandit, imi faci si mie o favoare?
-Spit it! , zise Obama.
-Da si tu un telefon la aia ai tai cu antelele HAARP si roaga-i sa prelungeasca un pic gerul in Romania.
-Ok!
-Ramane sa dau eu un Bergenbier (incep amandoi sa rada cu pofta). Nu de Bergenbier. Stiu eu de ce. Lor le placea foarte mult sa rada de altii. Chestia asta o aveau amandoi in comun, Era micul lor secret murdar. Noaptea se sunau si radeau de altii pana spre dimineata. Fara ca lumea intrega SA STIE ASTA.
Dupa ce a terminat discutia cu americanul,  Putin a aruncat ultimul cocolos catre cosul de gunoi. Nimerise 10 din 400. Un record personal care trebuia sarbatorit cumva. Absolut. Ce votca proasta, se gandi Putin. Satul de cei din jurul sau-care intre noi fie vorba, beau si ei Absolut pe furis- a dat un alt telefon de data asta in Moldova.
-Alo, Dodon?
-Da sefu’…
In noaptea asta dati drumu’ la bahaos in Chisinau si te sui in primul avion catre Moscova. Sa il iei si pe Usatii!
-Sa traiti, am inteles! Primul avion. Edin, dva , tri si-am venit.
Intre timp gerul in Romania isi facea de cap. Continua sa crape pietre. Cincizeci de refugiati sirieni trecusera granita ilegal prin Serbia si asta era doar inceputul. Putin inchipuse un mare bahaos cu ger , refugiati sirieni si o instabilitate politica accentuata in Republica Moldova. Porcaria asta doar pentru ca a nimerit el zece cocoloase de hartie in cosul de gunoi.  Intre timp au venit la el Dodon si alalalt cu numele sfortat si au tras o betie crancena cu ochii pe marile agentii de presa. Va zic si ce vodca au baut. Standard. Unu dintre ei a mutat pe CNN si a zis:
-Pe 22 ianuarie...
 De aici mi s-a taiat filmul ca a deschis cineva usa si a intrat o pala de ger Siberian de mi-au inghetat degetele p[e tastatura dea M nc EPT s scr aiureaA. Tr sa trmn k nu ma pot!!!!!!!!!


1-Q Sapro


Consilier infrigurat de vremurile care vin fiert

miercuri, 6 ianuarie 2016

Sarbatorile nu s-au terminat!!!

Suna un pic anapoda! Dar…sa incep si eu cum incepea domnu’ Vadim (R.I.P.) : Mi-au spus mie niste generali de-ai mei ca in Drumul Taberei a fost vazut personajul numit Mos Gerila (pe rit vechi-ceausist) sau cunoscut mai nou ca Don’ Recel Caloriferescu. Totodata mai multi plutonieri de-ai mei mi-au zis ca au auzit si cete de uratori pe strazi prin sectorul 6 cu ceva colinde noi cu administratia locala, cu Radet si cu Elcen (scuze pentru literele mari de la indivizii cu caldura).  Din pacate la mine nu a ajuns decat o bucata din finalul unui colind pe care il redau din memorie:

Fie iarna cat de grea
Haina n-o poti dezbraca
Daca ai calorifer
Fugi nene de langa el
Ca e tare-tare rece
Nu ne intrebati de ce!
Fie iarna cat de grea
Haina n-o poti dezbraca
Nici in casa langra brad
Ca radetu’-o da de gard
Si le dam multi-multi, multi bani
La anu’ si la multi ani!

            Am adaptat putin versurile in caz ca intra un copil din gresala si citeste ce am scris eu aici. Varianta pe care am auzit-o eu e mult mai hard-core. Problema e ca Don' Recel Caloriferescu asta nu aduce niciun cadou. Asta vine si ia. Iti ia dramul de caldura care il ai chiar daca blocul e izolat termic.Si nu vine pe horn ci vine pe sub usa sau prin teava de la calorifer. Faza mai proasta e ca nu se stie cand vine Don’ Recel Caloriferescu deci nu poate fi sarbatorit intro anume zi si de ceva vreme in sectorul 6 a tot fost sarbatorit zi de zi pentru a nu se rata ziua lui. A lu’ Caloriferescu asta (Mos Gerila pe rit vechi ceausist, deh!). Ca asta daca afla ca ai ratat ziua lui se razbuna. Se razbuna asa de tare ca nu mai pleaca din casa ta pana la primavara. Am uitat sa va spun ca tipu’ e periculos tare. Primavara moare si reinvie pe final de toamna-inceput de iarna. Mai ceva ca moda. Sa se ia de-o mana Radetu’ si cu Elcenu’ si sa se dea cap-in cap. Sa se sparga ghinionul si sa plece Don’ Recel Caloriferescu taman in Rusia. Today.

1-Q Sapro

Meteovociferescu de serviciu!

duminică, 3 ianuarie 2016

Invitatie la Sanius

            Ieri m-a sunat un vechi prieten. Nu ne-am mai auzit de un car de ani. Cand am vazut numar necunoscut deja ma pregateam. De ceva vreme ma tot freaca unii si altii la cap sa investesc bani in piata de capital , sa cumpar petrol, sa vand canepa, chestii d-astea speculative. Cand ii auzi vorbind te si vezi suflanu-i in ceafa lu’ Tiriac. Pregatisem o gluma cu: ,,Dati-mi numarul dumneavoastra de telefon , eventual de fix, de-acasa ca va sun eu cand nu sunteti la munca sa vedeti si dvs. cum e sa va tot deranjeze cineva. Promit ca voi fi insistent.’’ Mi se parea amuzant. Asa ca am raspuns hotarat: Da! Moment in care am auzit de la celalalt capat al firului (desi fire tzu-tzu ca vorbim pe mobile):
-Ce faci ba nebunule? Ce mai zici, care mai e viata ta?
Am avut un moment de blank. Nu mai auzeam nimic. Eram suparat ca ramasesem cu gluma la stadiul de gand. Cam asa e cand iti faci planul de dinainte. Dupa cateva secunde am inceput sa aud iar vocea interogatoare:
-Alo? Mai esti acolo? Alo! Alo?...
-Da sunt! Cine e?
-Sunt eu ma…Marius. Marius Sanius. Ba greu da omu’ de tine. Pana am facut rost de numarul de telefon. Mi-a dat Petrica trei numere de telefon de-ale tale. Doua sunt decedate si al trei-lea…asta pe care am sunat.
            Am vorbit de una de alta, na, ca oamenii care nu se mai aud de cel putin zece ani. Am primit o invitatie. Azi ma duc la Sanius. Pe frigu’ asta. Vreme pe care nu ai scoate nici un caine din casa daramite un om. Asta din cauza lu’ Petrica. Tot asta cred ca imparte numarul meu de telefon si pe la astia cu piata de capital. O sa dau si eu numaru’ lu’ Petrica la aia de la Zepter. Aia sunt foarte insistenti! Oale si furculite.

1-Q Sapro

Consilier de refuz sistematic investitional

vineri, 1 ianuarie 2016

Fac ce fac si iar conspir!

                                                  


                                    Prima zi din an. Am adormit spre dimineata obosit dupa un drum lung si un singur pahar de vin. Am avut un somn linistit dar cand m-am trezit mi-am dat seama ca conspirasem prea mult. Un pic neclar. Ceva cu o regina, cu niste societati secrete, planuri, mai mari de-ai lumii, diverse programe, agentii, agenti si toate alea. Din fericire m-am trezit cu fata spre geam. Stiti ce se spune. Daca te trezesti cu fata spre geam …uiti ce-ai conspirat. Pe seara am tras doua-trei ture de parc sa mai ard din ce s-a depus intre Craciun si revelion. Ghinion! (sic!) vorba lu’ Iohannis. Iar am conspirat. Din pacate tot cam neclar. Ceva cu niste armate, cu rearanjari de scene si muuuulta manipulare. Un cacat! Am facut un dus si am scapat si de conspiratia asta. Sa vedem ce mai imi rezerva si ziua de maine. Trebuie sa imi iau un Anticonspirant mai bun. Astea pe care scrie ca tin minim 48 de ore nu fac nici doi lei. Oricum, stiti vorba aia: doar cine nu munceste nu conspira.

1-Q Sapro

Consilier de bagabonteala oculta